“Trăim vârsta înțelepciunii, trăim vârsta prostiei, era epoca credinței, era epoca necredinței, era anotimpul Luminii, era anotimpul Întunericului, era primăvara speranței, era iarna deznădejdii” ne scria Dickens acum 170 de ani și despre vremurile noastre. România este aproape de mijlocul furtunii iar Oana Țoiu ministra care le navighează cu diplomație. Cine e ea acasă și ce face România respectată pe scena globală?
Oana Țoiu este ministră de Externe, numită în funcție în iunie 2025, și deputată de București, aleasă în 2020 și în 2024. A fost vicepreședintă a Camerei Deputaților și, ca negociator al programelor de guvernare și vicepreședintă USR, este una dintre cele mai influente femei din politica ultimului deceniu în România.
A absolvit Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea București, și și-a perfecționat pregătirea în implementarea politicilor publice la Harvard Kennedy School of Government. Invitată recurent la Davos – World Economic Forum, la CNN International, Bloomberg, Fox News, Politico, BBC și think-thank-uri de renume, a devenit una dintre cele mai puternice voci regionale din Europa de Est în politica externă.
Este șefa diplomației române de un an de zile, un an fară precedent ca intensitate a vizitelor externe și a dialogului cu miniștri omologi, cu facilitarea a peste 30 de acorduri bilaterale semnate de România în ultimul an, candidaturi pentru conducerea organizațiilor internaționale și întărirea securității și a investițiilor printr-o diplomație puternică. Ministerul Afacerilor Externe, în acest mandat, conduce și pregătirea negocierilor în numele României pentru următorul buget european, cu mize de 60 de miliarde de euro, și procesul de aderare la OCDE (Organizația de Cooperare și Dezvoltare Economică), la care Guvernul României a finalizat componenta tehnică cu succes, cu cel mai rapid avans al reformelor finalizate față de celelalte state candidate.
Multe dintre decizii au trezit și o opoziție fermă, o recrutare dură în care din 3.000 de aplicații au fost recrutați mai puțin de 100 de noi diplomați și alături de ei și echipe tehnice de suport, desecretizarea arhivelor diplomatice de la începutul anilor ’90, acoperind mineriadele și vizita Regelui Mihai, transparentizarea sprijinului umanitar pentru Ucraina și introducerea pedepselor penale în lege pentru faptele grave legate de cei care generează profit ilegal pentru Rusia pe teritoriul nostru, aducerea la zi a evaluării patrimoniului României din străinătate și a planurilor de investiții. România deține, de exemplu, cea mai mare sală de teatru privată din Paris, un cinematograf neutilizat în Moscova, o bibliotecă cu spații expoziționale și apartamente pentru artiștii români și arhitecții rezidenți în Roma, un bloc de 17 etaje pentru misiunile diplomatice în centrul New York-ului.
Oana Țoiu: „În tumultul unor riscuri fără precedent și al unor negocieri financiare și strategice cu mize pe termen lung, diplomația aduce putere României. Transformarea noastră în ultimele decenii este spectaculoasă, ne-am crescut economia de peste 10 ori și generațiile de tineri, ideile românești și antreprenorii români au acum șansa lor în lume.
Sunt un om direct, nu împachetez provocările în ambalaje superficiale, românii știu că suntem încă pe drumul spre țara pe care vrem să o construim, dar este spectaculos și putem sta oriunde cu capul sus cu ce au reușit oamenii din țara asta întocmai pentru că nu ne-a fost niciodată ușor și pentru că puterea României de a face față provocărilor depinde de relațiile noastre cu lumea.”
FEMEIA: Doamnă ministru, vă vedem la televizor la reuniunile CSAT, pe treptele Palatului Victoria, pe holurile de la Bruxelles sau primind omologi din întreaga lume. În spatele acestui ecran impecabil de protocol, cum arată, de fapt, dimineața unei zile obișnuite pentru Oana Țoiu?
Oana Țoiu: Să știți că diminețile mele nu seamănă deloc cu imaginile acelea așezate din buletinele de știri. În realitate, prima negociere a zilei nu este în organizațiile internaționale, ci între un castron cu cereale, căutarea unei rezerve de cerneală pentru ghiozdane și revizuirea ultimelor notițe pentru deciziile zilei din dosarele citite cu o seară înainte.
Există și în mijlocul celor mai intense negocieri și al celor mai aglomerate vizite externe și momente de liniște și de frânturi de acasă chiar și de departe, de telefoane de la distanță cu fetele, personaje decupate de ele și desenate pe care le găsesc pitite în agende când sunt pe drumuri, zacusca trimisă de ai mei la București să avem ceva făcut de ei de-acasă, iar acestea sunt de fapt acele momente în care îmi readuc aminte de ce fac ceea ce fac și pentru cine o fac: pentru ca viitorul copiilor noștri să fie mai sigur și mai puțin imprevizibil decât a fost pentru generația părinților noștri, generația care ne-a creat libertatea și democrația pe care le protejăm astăzi.
FEMEIA: România, din păcate, nu are decât două ministre în guvernul său și conduceți un minister cu greutate strategică imensă, condus de la Revoluție doar de trei ori de femei. Există încă un stereotip conform căruia politica externă și securitatea ar fi terenuri rezervate exclusiv bărbaților? Simțiți acest lucru?
Oana Țoiu: Nu între profesioniști. România are experte în securitate foarte bune și în instituții, și în societatea civilă. În Ministerul Afacerilor Externe, de exemplu, femeile nu sunt doar o prezență simbolică, ci constituie coloana vertebrală a acestei instituții. Peste 50% din personalul diplomatic și consular, atât din Centrala de la București, cât și din serviciul exterior, sunt femei, iar conducerea ministerului respectă proporțiile. De altfel, acum ne pregătim pentru conferința Organizației Națiunilor Unite la New York și România este țară co-organizatoare a evenimentelor pe securitate maritimă, precum și pe reprezentarea femeilor în diplomație și în eforturile de pace. De la directori de direcții până la ambasadoare și consul general, avem o pondere impresionantă de femei profesioniste, care gestionează dosare extrem de sensibile și complicate.
Am marcat aceste date chiar cu prilejul Zilei Internaționale a Femeii, pentru că am vrut ca societatea românească să conștientizeze că deciziile majore de negociere, poziționările ferme de drept internațional și reprezentarea la cel mai înalt nivel în capitalele mari ale lumii poartă, într-o măsură uriașă, semnătura unor femei de o rigoare excepțională. Nu este vorba despre vreo favoare sau despre concesii, este vorba despre merit pur. Femeile din diplomația română au dovedit anduranță, inteligență strategică și o capacitate formidabilă de mediere în crize complicate și există studii serioase care susțin că medierile diplomatice în care există femei au mai multe șanse de reușită.
Ceea ce aduce o perspectivă feminină în politică și diplomație nu este o slăbiciune, așa cum sugerau vocile anacronice în trecut, ci o viziune pragmatică, atenție la detalii, o rezistență uriașă la stres prelungit și o abilitate de a privi dincolo de orgolii. Când negociezi un acord internațional sau când coordonezi o celulă de criză pentru repatrierea unor cetățeni din zone de conflict, nu contează genul, ci luciditatea, empatia și pregătirea. Iar femeile din MAE dovedesc aceste calități în fiecare oră a fiecărei zile.
Este adevărat că sunt singura femeie din CSAT, dar am avut o relație extraordinară de lucru cu colegii de la Apărare, îi respect pentru disciplina cu care își servesc patria și de buna noastră colaborare a depins în multe momente câte țări se alătură României în momente dificile.
Pe de altă parte, faptul că sunt femeie, mai ales una de 40 de ani, a generat uneori la televizor, pe social media și la parlamentarii în căutare de atenție publică valuri întregi de campanii legate de standardele de frumusețe ale rolului, adesea cu fotografii trucate, dar aici oamenii respectabili respectă munca și rezultatele în ciuda zgomotului de fond și a contat că atât Președintele, cât și Premierul au așezat mereu, pentru toți cei implicați, în așa fel discuțiile, cu calm și respect reciproc, cu rigoarea greutății deciziilor pe care le aveam în față.
FEMEIA: Ați venit la conducerea ministerului cu un mandat clar asumat de transparență. Unul dintre marile reproșuri aduse adesea instituțiilor de stat a fost circuitul închis al recrutărilor. Cum schimbați această percepție în diplomație?
Oana Țoiu: A fost angajamentul meu ferm din prima zi de mandat: deschiderea porților pentru tinerii bine pregătiți care își doresc o carieră diplomatică. Diplomația se bazează pe elite, este adevărat, dar nu trebuie să fie o castă inaccesibilă, ci o ambiție pentru care să te pregătești, pentru care să muncești și un rol pe care să îl respecți apoi și printr-o curiozitate intelectuală continuă. O țară modernă are nevoie de o diplomație vie, dinamică, conectată la noile realități tehnologice, economice și culturale. Iar pentru asta, ai nevoie de competiție corectă, deschisă și evident transparentă și nu este ceva ce inventez cu venirea mea, judecând după profesionalismul diplomaților cu care lucrez în București și în lume, uneori cu zeci de ani de experiență, e clar că și recrutarea lor a fost la vremea ei serioasă.
Am deblocat și organizat concursuri publice de admitere în Corpul Diplomatic și Consular al României cu filtre multiple, monitorizare video, subiecte grilă aleatorii și comisii de evaluare multiple cu diplomați din București și ambasadori la post din lume veniți în țară special pentru asta, evident cunoașterea unei limbi străine și apoi programe de formare. Am vrut să transmitem un semnal clar către tinerii străluciți din universitățile românești, dar și către profesioniștii noștri care au studiat sau au lucrat în străinătate că România îi prețuiește și are nevoie de ei. Da, nivelul salarial trebuie ajustat astfel încât să fie cât al colegilor lor din alte țări europene, însă cariera diplomatică este încă o carieră aspirațională și noi ne-am asigurat că nu se întâmplă ca în alte instituții, unde anunțul de recrutare este pitit într-o pagină a site-ului de care nu află decât cine trebuie, ci am vorbit adesea în interviuri despre șansa asta și am avut aproape 3.000 de aplicații. Am întâlnit în aceste luni candidați cu un entuziasm molipsitor, poligloți, cu doctorate și experiențe internaționale, care vor să servească interesele statului român. Când vezi o tânără sau un tânăr expert intrând în rândurile MAE exclusiv pe bază de merit și bucuria de a găsi deja aici colegi seniori care să îi îndrume și cu care să poată lucra, înțelegi că reforma nu este o lozincă de campanie. O diplomație care păstrează și atrage oameni competenți, care îi prețuiește cu investițiile potrivite și cultura respectului, este cel mai puternic scut al securității noastre pe termen lung.
FEMEIA: Sunteți parlamentar și vicepreședinte al Uniunii Salvați România, partid care a promovat un echilibru strict la vârful echipei guvernamentale, de fapt singurul care a propus ministre. Cât de mult contează voința politică atunci când vorbim despre egalitatea de gen?
Oana Țoiu: Contează enorm, pentru că, fără voință politică reală, discursurile despre reprezentarea femeilor rămân doar declarații politicoase rostite formal la conferințe festive. În USR, reprezentarea femeilor nu este o bifă pe o listă de dorințe europene, ci un principiu fondator de echitate. Dar asta nu înseamnă că suntem mulțumite cu stadiul actual, mai avem mult de construit ca în fiecare filială să avem puterea dată de echipele care au și femei, și bărbați. Este și un test electoral destul de clar, evident că ai nevoie și de femei, și de bărbați ca să poți să înțelegi ambele perspective, să nu bați la uși sau la poartă doar în cete de bărbați, pentru că va fi evident dificil să recrutezi așa viitoare consiliere locale dintre liderele din comunitate, de exemplu. Aici contează energia și investiția de timp foarte mare a colegelor mele, de peste tot din țară și din diaspora, organizate într-un grup informal care susține mai multe femei în politică și claritatea cu care Dominic Fritz, ca președinte, s-a asigurat că este un obiectiv care îl privește direct. Dacă în 80% din timp, la mesele la care suntem să luăm decizii, sunt singura femeie, asta nu e niciodată așa nici în minister, nici în USR.
Femeile din partidul nostru nu-și cer scuze pentru faptul că se află la masa deciziilor, adesea ele au pus masa sau au invitat la construirea unei soluții în acea ședință. Am condus ședințele Camerei Deputaților ca vicepreședintă și comisii în Parlament, știu ce înseamnă să negociezi legi complexe, să te bați pentru drepturile salariaților, pentru sprijinul mamelor care muncesc, pentru antreprenori și grupuri vulnerabile. Am văzut zeci de femei formidabile care schimbă administrația locală, primărițe, consiliere, parlamentare.
Dar pentru ca o tânără din România să aspire la o funcție de ministru, de ambasador sau de lider politic, ea trebuie să vadă că acest lucru este posibil în realitate, iar modelele contează și că cei care calcă limita bunului-simț nu sunt încurajați sau tolerați. Da, am auzit în cadru formal în Parlament și replici nepotrivite și că ar trebui să primesc cadou o tigaie (nu e cazul, am șase acasă, nu am timpul să le folosesc suficient cât mi-ar plăcea), dar le-am răspuns ferm de fiecare dată, uneori chiar de la tribună, căci lor trebuie să le fie rușine, nu nouă.
Ai și o datorie ca femeie, pentru că suntem puține, și atunci am muncit mult cu societatea civilă pentru legi pentru fete și femei și am reușit, de exemplu, să punem în lege limite ca judecătorii să nu mai poată spune că fetițe de 12-14 ani sunt responsabile de cum se îmbracă atunci când sunt agresate, am depus o lege pentru absorbante gratuite în școli, ca să nu aibă mai multe absențe în comunitățile sărace fetele și să nu fie o surpriză fără soluție nici pentru celelalte fete, și proiectul a ajuns prin ONG-urile care au generat soluția și în Moldova. Încă nu avem toate voturile pentru ea, dar nu renunțăm, platforma se cheamă „Împreună pentru fete”. De altfel, primul telefon pe care l-am dat ca deputată a fost către activiste care duceau absorbante doamnelor fără adăpost din București, nivelul ăsta de grijă și empatie merită puterea unor soluții permanente.
În programul de internship pe care îl facem anual, acum deja avem peste 10.000 de alumni și mai mult de jumătate sunt fete. O parte vor fi primărițe, ministre, poate președinte sau vor fi oameni pregătiți să aibă un dialog cu decidenții pe soluțiile pe care le vor.
FEMEIA: Dacă ar fi să trageți o linie preliminară asupra mandatului dumneavoastră la Ministerul Afacerilor Externe, care sunt acele dosare concrete în care ați simțit că ați mutat munții din loc?
Oana Țoiu: Diplomația funcționează adesea cu termene lungi, schimbările la care lucrăm sunt strategice, investițiile în infrastructuri critice cu cicluri de proiect de decenii și uneori succesul nostru se măsoară și prin ce nu se întâmplă, ce risc sau ce decizie care nu e bună pentru România evităm, și toate acestea vor putea fi judecate abia peste mai mulți ani, nu imediat, dar munca noastră are și impact direct și vizibil în viața cetățenilor. În primul rând, ceea ce v-am povestit mai devreme, am deschis ușile ministerului pentru tineri competenți care să intre în MAE și să înceapă să lucreze cot la cot cu diplomații cu experiență mare de la care chiar au ce să învețe.
În al doilea rând, accelerarea serviciilor consulare, pentru că atinge direct cei peste 5 milioane de români aflați în diaspora. Am extins rețeaua consulară prin investiții în noi birouri și consulate în comunitățile dense și servicii consulare itinerante, am finalizat integrarea bazelor de date cu cele de acasă reducând timpii de așteptare și îmbunătățim constant sistemul de programări. Desigur, aici e un efort de echipă și munca alor noștri colegi, adesea peste weekenduri și vacanțe. Pentru un român care trăiește la Torino, la Valencia sau în Germania, consulatul nu trebuie să fie o caznă birocratică, ci o mână întinsă de țara lui, cu respect și promptitudine. Am găsit și consulate care funcționau deficitar și am înlocuit consulii generali pentru că trebuie luate și deciziile care nu te fac popular, dar nici nu se poate continua într-o situație în care ai angajați publici care trebuie să lucreze și pentru cei care nu o fac, nu se mai poate continua cu uși închise în fața unor oameni care au nevoie să le răspundă statul la timp. Aici mai e de construit, inclusiv prin surse dedicate de venituri, avem printre cele mai multe servicii consulare din lume, aproape un milion anual.
Totodată, am început schimbările pentru a introduce diplomația economică în centrul activității noastre. Ambasadele nu sunt doar puncte de observație politică, ci vectori activi de promovare a exporturilor românești și de atragere a investițiilor străine și aici suntem pe drumul corect, dar sunt necesare și schimbări structurale, trebuie aduse toate instituțiile sub aceeași umbrelă și structurată relația de servicii acordate antreprenorilor, am studiat ce fac toate celelalte țări și avem modele implementabile. Înainte de ’90, diplomația reprezenta industria de stat în lume, de altfel sunt țări unde România a construit infrastructură de forare a petrolului sau chiar clădirea Parlamentului (în Khartoum), baraje și hidrocentrale, în Orientul Mijlociu și Nordul Africii. Nu o spun ca nostalgie pentru o perioadă pe care nici nu am trăit-o decât patru ani, ci ca respect pentru inginerii români, de altfel și părinții mei sunt tot ingineri și respect modul în care m-au învățat să gândesc structurat și să muncesc pentru rezultate tangibile. De altfel, biografiile unora dintre marii ingineri români au capitole dedicate intersecției lor cu diplomația, de exemplu Henri Coandă sau Horia Hulubei au participat și la misiuni diplomatice, așa cum multe dintre numele pe care le învață acum elevii în școală, ca Eliade de exemplu, sunt ale foștilor diplomați.
Să revin însă la diplomația economică, cred că suntem la 30% din schimbările pe care ni le dorim pe tema asta. Am mai redesenat rețeaua de atașați economici în lume cu celelalte instituții, am conectat rețelele de antreprenori cu ambasadorii, introducem analize anuale pe ce fac pe asta și schimb de practici, am studiat modelele aplicate de celelalte țări cu costuri și modele de venituri aferente, avem întâlniri cu investitorii și antreprenorii în vizitele internaționale, dar trebuie să trecem la etapa structurală de pregătire a instituției prin procese de lucru, evaluarea indicatorilor de rezultat și oferte de servicii clare pentru așteptări și deschidere de parteneriate și dinspre antreprenori. Acum sunt mulți antreprenori români care se extind internațional sau au planuri, dar s-au obișnuit să o facă fără legătură cu statul român și cred că noi pierdem din influența potențială și că am putea deschide uși pentru proiectele strategice, acesta este imperativul anului 2027.
În plan geopolitic, România și-a consolidat statutul de pilon de stabilitate pe Flancul Estic al NATO printr-o diplomație demnă, previzibilă și curajoasă care înseamnă siguranță pentru fiecare familie din România.
Nu în primul rând, miza strategică a aderării României la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD). Am accelerat capitolele tehnice, am coordonat dialogul interinstituțional și am pledat la Paris și în toate capitalele statelor membre pentru recunoașterea reformelor noastre. Intrarea în OCDE va fi certificatul nostru de maturitate economică și investițională pentru România. Guvernul României a reușit cel mai accelerat ritm de reforme dintre țările candidate, doar în ultimul an au fost de exemplu finalizate 10 jaloane, și a contat că aderarea la OCDE a fost în vârful priorităților și ale Premierului, și ale Președintelui, și ale Parlamentului care are o comisie dedicată.
FEMEIA: Lumea diplomației este învăluită în solemnitate. Totuși, dincolo de tratate și dineuri oficiale, se întâmplă și lucruri savuroase sau complet neprevăzute. Ne puteți împărtăși o scenă „din spatele cortinei”?
Oana Țoiu: Oh, culisele sunt adesea la ani-lumină de perfecțiunea pe care o presupune eticheta diplomatică! Publicul vede strângerile cordiale de mână, steagurile perfect aliniate și dosarele elegante de pe mese. Dar ceea ce nu se vede sunt slalomul contracronometru, discuțiile între noi ca oameni cu familii, lecturi preferate, cearcăne, provocări la care încă mai căutăm o soluție, cafeaua vărsată exact înainte de conferința de presă, presiunea politică internă pe care o simte fiecare acasă și public. Nu mă refer la faptul că jumătate dintre miniștrii de Externe din UE suntem și în conducerile partidelor noastre, chiar dacă în România la desemnarea mea asta a părut atipic, în lume se apropie de normal, dar și subiectele pe care există consens intern acum devin din ce în ce mai des teme de diviziune politică. Este dificil, dar este și bine, pentru că atenția cetățenilor pune presiune pe rezultate și pe o comunicare mai directă cu ei.
Alte momente de care mă bucur sunt vizitele în comunitățile de români din diaspora, care sunt de fiecare dată cele mai calde și contrastante cu restul vizitei din acea țară. În general, vizitele au evident aerul lor de rigiditate și cuprind multe elemente tehnice. Când ajungi între românii din diaspora unde simți dorul de casă sau de familie și te trezești cu întrebarea: „Doamna ministru, dar dumneavoastră când mai aveți timp să dormiți?”, atunci cedezi și înțelegi puterea unei comunități.
Am stat în locuri normale, am ascultat povești incredibile despre sacrificii, despre dorul de casă, dar și despre soluțiile pe care le propuneau pentru a sprijini România de la distanță. Pentru mine, aceste momente de conexiune umană directă sunt combustibilul real. Diplomația nu este o știință abstractă, este despre oameni care vorbesc cu alți oameni, găsind punți comune chiar și atunci când interesele sunt diferite.
FEMEIA: Trăim într-o eră a războiului hibrid, unde știrile false și manipularea vizuală sunt arme de zi cu zi. Ca femeie în prima linie a deciziei publice, v-ați confruntat cu dezinformarea și cu atacurile directe. Cum le gestionați personal și instituțional?
Oana Țoiu: Aici atingem o temă extrem de sensibilă și profund dureroasă pentru sănătatea democrației noastre. La nivel de stat, Ministerul Afacerilor Externe monitorizează și contracarează narativele toxice de dezinformare orchestrate de actori statali ostili care vor să slăbească încrederea cetățenilor în instituții, în parteneriatul cu Uniunea Europeană și în NATO. Dar la nivel individual, uman, ceea ce mă mâhnește cel mai profund este să văd cum oameni inteligenți distribuie fotografii trucate, frânturi de fraze scoase cinic din context sau minciuni fabricate grosolan, uneori știind foarte bine că sunt false.
Este o bătălie morală și nu putem lăsa spațiul public pradă minciunii agresive fără a reacționa. Dar cel mai sigur răspuns rămân adevărul spus calm și faptele concrete. Eu nu mă las intimidată de troli sau de campanii plătite de defăimare, pentru că știu de ce mă aflu în această poziție și rezultatele muncii noastre ca echipă. Dar mă gândesc cu strângere de inimă la tinerele care privesc spre spațiul public și se întreabă: „Oare merită prețul?”. Răspunsul meu este ferm: nu trebuie să acceptăm ideea că acest preț trebuie plătit, dar nici să renunțăm, ci să scoatem din joc aceste forme de intimidare prin puterea normalității.
Nu trebuie să lăsăm toxicitatea digitală să ne alunge din arenă, spațiul public are nevoie disperată de curaj, de decență și de oameni onești care spun ce cred și fac ce spun.
Oamenii cu adevărat puternici, chiar și față de adversarii politici, nu au nevoie de gesturi mici. În 10 ani de carieră politică și mii de interviuri și discursuri, zeci de campanii locale și naționale la care am luat parte, nu am jignit niciodată personal pe cineva, am criticat întotdeauna decizii sau declarații, fapte sau lipsa lor, dar niciodată identitatea cuiva, nici individual, nici colectiv, și sper să îmi termin cariera la 100 de ani respectând acest principiu, indiferent ce aleg alții să facă și cum aleg să utilizeze atacurile.
FEMEIA: Doamnă ministru, ajunși la finalul acestui dialog, care este secretul menținerii echilibrului interior? Ce sfat le dați femeilor care simt că societatea le cere imposibilul: să fie profesioniste de elită, mame perfecte și stâlpi neclintiți în familie?
Oana Țoiu: Secretul este să renunțăm la mitul „femeii perfecte”; poți să fii bună la ce faci, dar pe rând, nu poți deservi în același timp toate rolurile. Societatea pune pe umerii femeilor o presiune uriașă, dar ne-o punem și noi singure. Este o rețetă sigură pentru epuizare. Am zile pe alt fus orar, săptămâni și cu 60 de întâlniri cu țări sau grupuri de decidenți diferiți și apuc atunci rar să îmi sun familia, așa cum de ziua mea de exemplu am fost cu ei și nu am izbândit să răspund tuturor din afara familiei. Dar rolurile acestea, deși împart același timp, nu sunt de fapt în competiție pe energie, pentru că în mijlocul furtunii deciziilor complicate ancora mea puternică vine de acasă.
Sunt vremuri complicate, dar nu ne alegem vremurile pe care le trăim, ne alegem însă cu cine facem echipă pentru a le ghida astfel încât ca oameni, ca familii, comunități, ca țară, și noi și vecinii noștri și Europa să ne putem construi în continuare un viitor bun acasă.
Interviul a apărut în ediția OCTOMBRIE 2026
a revistei FEMEIA, ediție care
o are pe copertă pe Oana Țoiu.
Foto: Cristian Vasile, Adel Al-Haddad, Alex Bucșă, Steluța Popescu, Ioana Dodan, Arhiva MAE, Arhiva Administrației Prezidențiale