Odată cu debutul sesiunii parlamentare din septembrie, deputata Diana Buzoianu își continuă activitatea legislativă pe mai multe fronturi deodată: de la protecția femeilor și a minorilor la combaterea exploatărilor ilegale de resurse naturale și la un fenomen care deja ne afectează viața de zi cu zi – dezinformarea. Deși conduce în continuare Ministerul Mediului, Diana Buzoianu este determinată ca activitatea de deputată să rămână un pilon esențial de muncă: proiecte legislative susținute și un dialog constant cu cetățenii și cu tinerii pe care îi reprezintă în Parlament vor continua.
Am stat de vorbă cu ea chiar înainte de deschiderea sesiunii, ca să aflăm cum gândește o femeie aflată la masa deciziilor, cu experiență deja de peste șase ani în Parlamentul României, ce urmează pentru ea în forul legislativ al țării și ce o motivează să lupte pe mai multe fronturi dificile.
FEMEIA: Cum v-ați prezenta unei persoane care nu știe nimic despre dumneavoastră?
Diana Buzoianu: I-aș spune că sunt un om care are curajul să lupte pentru lucruri care contează cu adevărat. Sigur, asta înseamnă că am ales drumul mai dificil, dar e drumul care duce garantat la schimbare. Sunt deputată, sunt avocată de profesie, cu acest rol suspendat de când am intrat în Parlament. Vin dintr-o familie onestă, frumoasă și… obișnuită: mama e asistentă medicală, plecată de ani buni la muncă în Italia, tata a fost zeci de ani inginer electronist. Am crescut, o vreme, cu bunicii mei, înconjurată de bunătate simplă și de lucrurile mici care făceau copilăria să pară nesfârșită.
Am ales politica fiindcă am văzut prea mulți ani cum arată nepăsarea la cel mai înalt nivel din stat, nepăsare care distruge vieți. Înțeleg ce înseamnă fenomenul uriaș al diasporei care a separat mii de copii de părinți. Înțeleg cum arată un stat orb care nu se îngrijește de bătrâni, de cei vulnerabili.
Am ales politica și din revoltă față de ideea că o femeie tânără, într-o lume politică dominată de reflexe vechi, nu ar avea ce să caute la masa deciziei. Nu o să cer niciodată scuze pentru că sunt o femeie tânără care a demonstrat deja cu rezultate concrete, indiferent cât de inconfortabilă e această realitate pentru unii. Prezența mea în Parlament sau minister e ocazia să fie o voce fermă acolo unde până acum s-a tăcut conspirativ.
Dincolo de povestea personală, despre mine poate vorbi cel mai bine munca mea: proiecte depuse și susținute până la capăt, până când au devenit legi ale țării, controale cerute și duse la bun sfârșit acolo unde grupurile de interese s-au crezut de neatins zeci de ani, mii de tineri aduși cu proiecte în Parlament sau la dezbateri publice. Nu-mi place să vorbesc abstract despre valori fără să le pot arăta concret, în legi și în rezultate. Așa m-aș prezenta: un om ghidat de empatie, dar care își verifică mereu deciziile prin argumente solide, prin date și prin rezultate care pot fi urmărite.
FEMEIA: A început o nouă sesiune parlamentară. Cum priviți acest moment din postura de deputată?
Diana Buzoianu: Cu aceeași determinare dintotdeauna, deși contextul este mult mai complicat astăzi decât acum câteva luni. Cert este că România nu își mai permite jumătăți de măsură. Diverse partide care formează majorități de conjunctură în aceste zile trebuie să nu mai țină ostatică România și să nu mai facă lobby pentru grupuri de interese. Parlamentul trebuie să fie forul care îmbrățișează cu cel mai mult curaj reformele țării. Doar legile corecte azi pot construi România justă de mâine.
Prea mulți ani au fost băgate sub preș în Parlament reforme reale cu tot felul de pretexte. Nu ne mai putem permite legi după telefoane date de X sau Y, legi care să aducă bani în buzunarul unor oameni cu influență, legi care să ne pună în pericol pe noi toți. Avem nevoie de ambiție reală în privința calității legilor pe care le scriem și le votăm și, mai ales, de orientare spre viitor: legi care să reziste la proba timpului, nu doar la următorul ciclu electoral.
Asta îmi propun să aduc, ca deputată, în fiecare proiect pe care îl susțin în această toamnă. Și sper să imprim, alături de colegii din grupul parlamentar USR, o direcție bună Parlamentului. Cotloanele prin care sunt sechestrate proiecte de reformă în
Parlament trebuie să dispară. Crezul meu e simplu: putem construi o Românie justă pentru noi toți, nu doar o Românie în care lupta este de supraviețuire, dar asta înseamnă că instituțiile nu vor mai putea fi conduse de oameni slabi, aflați la cheremul mafiilor.
FEMEIA: Sunteți și ministra Mediului. Unde se întâlnesc și cum se împacă munca de la minister și activitatea de deputată?
Diana Buzoianu: Cele două roluri se completează, dar nu se confundă. Românii m-au trimis prima dată în Parlament acum șase ani, iar acest mandat nu se oprește atunci când preiei funcția de ministru în cadrul Guvernului. Din Parlament am depus sute de amendamente și proiecte de legi care să aducă dreptate în România. Mandatul de ministru completează munca aceasta susținută ani în șir și cu măsuri de aplicare efectivă a legislației. Din zona de executiv acum văd, mai bine ca oricând, cum o lege e doar o hârtie fără valoare până nu încep autoritățile să-și facă treaba și să se asigure că e și respectată legislația.
E adevărat că rolul de ministru îmi ocupă cea mai mare parte a timpului, dar continui să muncesc și pentru proiectele din Parlament cu privire la egalitatea de șanse, protecția drepturilor femeilor, combaterea violenței domestice, combaterea fake news-urilor, protecția mediului. Parlamentul e locul unde aceste priorități devin lege, nu doar politică publică temporară.
Practic, funcționează așa: la minister rezolv ce se poate rezolva prin decizie administrativă, prin ordin, prin control – lucruri care au efect imediat, dar care depind ca durată și de cum arată un guvern. În Guvern am reușit să scot la iveală fenomene ilegale ignorate ani de zile: balastierele ilegale, tăieri ilegale de păduri, construcțiile ilegale de pe plajele din România. În minister reușesc să și pun cărămizi solide pentru proiecte efective pentru următorii zeci de ani: am reușit să trecem reorganizarea Romsilva, să atragem mai multe fonduri europene în câteva luni față de ultimii ani și am alocat sume record pentru lucrări la baraje, diguri și poldere care deja au început să fie realizate în teren. Dar, odată cu aceste activități din Guvern, descoperim și probleme numeroase în legislația aplicată zi de zi de autorități. Așa că Parlamentul ajunge să joace un rol esențial pentru a corecta legi inaplicabile sau legi care chiar blocau reforme în Executiv. Așa se face că am depus proiecte de legi tocmai în urma experienței avute în executiv.
Sunt zile în care trec dintr-o ședință de guvern direct în lucrul pe un proiect de lege, iar ritmul este unul nebun, dacă vrei să îndrepți probleme ignorate zeci de ani. Dar fac asta cu speranța că prin legile potrivite vom ajunge chiar și să salvăm vieți.
FEMEIA: Una dintre inițiativele pe care le susțineți în Parlament vizează incriminarea căsătoriilor forțate. De ce e nevoie de această lege?
Diana Buzoianu: Încă sunt, chiar la ora la care vorbim, numeroase fete și femei (dar și băieți și bărbați) forțate să intre în căsătorii sau conviețuiri pe care nu și le-au ales. Unele dintre ele sunt chiar la vârste la care ar trebui să fie încă în școală. În loc să viseze la viitorul lor și să pună cărămizi pentru o viață liberă, sunt prăzi ale unui abuz monstruos care lasă traume fizice și psihice ireversibile.
Proiectul de lege l-am inițiat și depus în Parlament, alături de alți colegi parlamentari și de organizații care lucrează direct cu victimele acestui fenomen: E-Romnija, Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței, ELiberare, Cado, Transcena, Grado, Centrul FILIA , Rețeaua VIF, Pirita Children, Asociația Moașelor din România.
Proiectul cere un lucru absolut normal în anul 2026: incriminarea expresă a căsătoriilor forțate și pedepse între 3 și 7 ani de închisoare pentru cei care forțează o astfel de căsătorie. În cazurile agravante (de exemplu, când fapta e comisă pentru „onoarea” familiei sau a comunității), pedeapsa poate ajunge la 10 ani. Propunem inclusiv sancționarea complicilor: a celor care, de exemplu, organizează sau oficiază aceste „nunți” știind că mireasa e minoră și forțată. Victimele rămân cu vieți întrerupte brusc, fără vină și fără posibilitatea reală de a spune nu. Asta nu poate fi realitatea României anului 2026.
Și, ca să știe toată lumea de la ce pornim: astăzi, în absența unei încadrări penale specifice, autoritățile ajung să cârpească dosarele folosind articole de lege gândite pentru cu totul alte situații, ceea ce înseamnă anchete care nu mai ajung la capăt, probatoriu mai greu de strâns și, de multe ori, victime care rămân pentru toată viața într‐un coșmar. O infracțiune clar definită schimbă exact acest lucru – dă poliției, procurorilor și judecătorilor un instrument direct, nu unul improvizat. Nu e o lege simbolică, e o lege care poate salva, la propriu, ani din viața unei fete pe care n-o poate apăra real statul astăzi.
În acest context, pentru mine a fost de nedescris să văd fostul ministru al Justiției, Radu Marinescu, și reprezentanții actuali din Ministerul Justiției intrând în ședințele comisiilor de raport din Parlament, acum câteva săptămâni, pentru a susține respingerea acestui proiect. Despre asta vorbesc când spun că Parlamentul trebuie să fie mai curajos și trebuie să fie just cu noi toți. Momentan, proiectul este blocat în comisiile din Camera Deputaților. Voi cere, în noua sesiune parlamentară, introducerea acestui proiect pe ordinea de zi și în comisii, și în plen. Nu pot înțelege cum, cu votul lor, unii parlamentari aleg să condamne fete de 10-13 ani la o viață plină de traume. Este nevoie ca această realitate a voturilor din Parlament să se schimbe în următoarele săptămâni.
FEMEIA: Suntem cam în aceeași tematică dacă ne uităm pe proiectul privind modificarea infracțiunii de hărțuire sexuală. Aici ce se schimbă?
Diana Buzoianu: Astăzi, legea spune victimelor hărțuirii sexuale că fapta contează doar dacă s-a întâmplat de mai multe ori și doar dacă victima lucra cu abuzatorul. E o definiție depășită, care lasă pe dinafară situații foarte grave.
Așadar, am inițiat și depus un proiect legislativ în Parlament care extinde protecția dincolo de relațiile de muncă. Adică recunoaște că infracțiunea poate avea loc și în mediul educațional, în spațiul public sau în online. Și, la fel de important, spunem clar că o singură faptă poate fi suficientă pentru a fi infracțiune, atunci când pe victimă s-a pus o presiune de natură a-i crea o temere și victima era minoră, se afla în grija făptuitorului, era într-o stare vădită de vulnerabilitate sau fapta a fost comisă de mai multe persoane împreună. În alte state europene, victimele hărțuirii sexuale sunt deja protejate similar prin legislație. Nu văd niciun motiv pentru care în Franța sau Spania o femeie să fie protejată de o lege mai bună decât în România.
Am întâlnit destule femei care mi-au povestit că, atunci când au vrut să reclame ce li s-a întâmplat, primul răspuns pe care l-au primit a fost: „Dar s-a întâmplat o singură dată?”, ca și cum o singură dată ar face fapta mai puțin gravă. Ca și cum dacă ai fost hărțuit sexual o dată nu e grav. E grav doar de la a doua încercare. Legea în forma actuală transmite acest mesaj de o calitate morală
dubioasă, chiar dacă involuntar. Iar când sistemul de justiție cere victimei să demonstreze un tipar repetat ca să fie protejată, practic o descurajăm să mai vorbească. Proiectul meu închide definitiv această portiță a impunității și pune respectul și siguranța femeilor pe primul loc.
Un alt aspect la fel de important: extinderea protecției dincolo de relațiile de muncă recunoaște, în sfârșit, o realitate pe care legea o ignora complet. Foarte multe cazuri de hărțuire se întâmplă azi în online, în spații publice, în relații informale de dependență – o studentă hărțuită de un profesor cu care nu are contract de muncă, o femeie hărțuită într-un grup de chat, o persoană vulnerabilă presată de cineva care îi oferă „ajutor”. Toate aceste situații rămân astăzi, practic, în afara legii.
Proiectul a picat la Senat – multe partide au ales să se „abțină” la acest proiect de lege. Sesiunea parlamentară începută în septembrie aduce cu ea posibilitatea să îndreptăm acest vot rușinos din Senat. Protejarea drepturilor femeilor trebuie să fie un subiect transpartinic.
FEMEIA: Ne-am uitat și pe alte inițiative și am ales una din zona de mediu: cea legată de gropile de gunoi și stațiile de măsurare a calității aerului. Ce ne puteți spune despre acest proiect?
Diana Buzoianu: Poluarea aerului este o taxă invizibilă pe viață și pe sănătate pe care o plătim cu toții, zi de zi. Din păcate, unii politicieni nu știu să protejeze aerul, știu doar să-l polueze masiv atunci când deschid gura în spațiul public.
Da, am inițiat și depus un proiect încă din 2024, care a stat blocat aproape doi ani în comisii – deși ar fi trebuit să fie una dintre cele mai simple decizii pentru orice parlamentar. Ce spune proiectul de lege? Prevede că operatorii care gestionează depozite de deșeuri au obligația să monteze senzori de monitorizare a calității aerului și să comunice datele în mod public și permanent. Comunitățile din jurul unor depozite mari trăiesc un coșmar. Mii de români nu își pot deschide geamurile la propria casă. Legea propusă nu presupune o investiție uriașă, nu implică o reformă stufoasă, dar va aduce normalitatea pentru comunități întregi care vor putea vedea în orice moment dacă sunt depășite valori ale poluanților.
Vorbim despre transparență de bază: dreptul unui om care locuiește lângă o groapă de gunoi să știe, în timp real, ce respiră. Faptul că un proiect atât de simplu a stat blocat aproape doi ani spune multe despre viteza cu care Parlamentul tratează, de obicei, subiectele de mediu – ca pe ceva secundar, deși vorbim, de fapt, despre sănătatea directă a oamenilor. Sesiunea aceasta sper să fie momentul în care recuperăm timpul pierdut.
FEMEIA: Ați dus în Parlament și o inițiativă privind exploatările ilegale de agregate minerale – Legea balastierelor.
Diana Buzoianu: Este una dintre cele mai grave agresiuni față de mediu pe care le-am descoperit în Ministerul Mediului. În plus, este și una care provoacă găuri de proporții în bugetul de stat. O mafie care a reușit să facă sute de milioane de lei lăsând sute de cratere peste tot în țară și care a pus în pericol comunități întregi. Am văzut efectele acestei agresiuni direct pe teren – cursuri de apă secate, comunități în pericol să rămână fără sursă de apă, poduri distruse și chiar pierderi de vieți omenești în iazurile formate. În Ministerul Mediului am cerut controale reale într-un domeniu în care mafia aceasta a stat ascunsă zeci de ani de zile. Și rezultatele au început deja să se vadă: sute de controale realizate, milioane de lei amenzi, dosare penale deschise. Dar pasul următor este și mai important: modificarea legii prin închiderea mai multor portițe ca aceste cazuri să nu se mai poată întâmpla pe viitor. Așa că am depus proiectul contra mafiei balastierelor în Parlament. Nu e o lege scrisă la birou, din auzite. E rezultatul direct al controalelor pe care le-am cerut ca ministră și al deplasărilor pe care le-am făcut chiar eu, pe teren, acolo unde alții au preferat rapoarte de birou.
Proiectul prevede creșterea amenzilor la maximum 500.000 de lei, interdicția de a obține noi avize de gospodărire a apelor timp de cinci ani pentru operatorii sancționați care nu respectă noile prevederi legislative, extinderea acestei sancțiuni și asupra beneficiarilor reali ai companiilor, introducerea unei noi infracțiuni privind depozitarea ilegală a 20 de m3 de agregate minerale sau realizarea de iazuri piscicole fără autorizații, posibilitatea confiscării utilajelor și echipamentelor utilizate în activități ilegale și obligativitatea instalării de sisteme CCTV în perimetrele de exploatare și păstrarea imaginilor timp de șase luni.
Cine a mizat pe faptul că nimeni nu leagă punctele (i.e. controlul de pe teren și datele de la minister cu legea din Parlament) s-a înșelat. Exact asta am făcut și exact asta o să continui să fac.
FEMEIA: Lucrați și la o inițiativă legislativă privind combaterea fake-news-ului. Ce ne puteți spune despre asta?
Diana Buzoianu: Trebuie să trasăm o linie roșie foarte clară: libertatea de exprimare este un drept fundamental, pentru care au murit mulți români. Eu nu voi iniția sau susține o lege care cenzurează opinii, dezacorduri politice sau critici la adresa puterii. Dar există o diferență de la cer la pământ între o opinie politică incomodă și o campanie de dezinformare fabricată de la zero, difuzată coordonat și finanțată obscur ca să împrăștie panică, să destabilizeze instituții și să manipuleze oamenii.
Fake-news-ul a devenit o armă toxică de război hibrid. Din păcate, am văzut chiar tribuna Parlamentului României transformată, de prea multe ori, într-un megafon pentru dezinformări grotești. Am auzit acolo, spus cu o seninătate înfiorătoare, că ministra Mediului dărâmă barajele din țară, că vinde apa potabilă străinilor. Sau că românii care au fântâni în curte vor ajunge la închisoare dacă își folosesc propria apă! Aceste minciuni nu sunt nevinovate; ele sapă la temelia încrederii în stat și creează falii adânci în societate.
Vedem, inclusiv în alte țări, că fake-news-ul primește un răspuns greoi, târziu și, de cele mai multe ori, ineficient. Proiectul pe care îl pregătesc aduce, ca noutate absolută pentru România, responsabilitatea platformelor sociale atunci când tolerează sau amplifică astfel de campanii de dezinformare. Nu ne mai putem baza doar pe promisiuni generale de „moderare a conținutului”. De asemenea, proiectul introduce și obligația platformelor de comunicare de a avea echipe tehnice în România – pentru că, dincolo de filtrele automate, e nevoie de oameni care înțeleg contextul, realitatea și specificul țării noastre.
Acest proiect este, în esență, despre responsabilități. Și aici includ, în primul rând, responsabilitatea instituțiilor statului, care de prea multe ori s-au ascuns una după alta și au inventat scuze pentru inacțiune. Când instituțiile fug de răspundere, cetățeanul rămâne singur, fără nicio apărare reală în fața dezinformării. De aceea, legea pe care o pregătesc prevede și mecanisme prin care conducerile instituțiilor care eșuează în misiunea publică să poată fi schimbate. De exemplu, conducerea ANCOM nu poate rămâne ani de zile acolo fără niciun rezultat concret împotriva fake news-urilor.
FEMEIA: Sunteți unul dintre cei mai tineri oameni politici la cel mai înalt nivel decizional în stat. Cum s-a reflectat asta în relația cu tinerii?
Diana Buzoianu: Mi-am dorit, încă de la intrarea în Parlament, să fiu o voce constantă pentru tineri – să sparg obiceiul clasei politice de a-i ignora sau de a le vorbi doar în campanie. Am deschis ușile Parlamentului pentru mii de studenți, elevi și tineri, alături de care am scris proiecte legislative și amendamente. Și, chiar și acum, cu responsabilitățile de la minister, am continuat aceste întâlniri cu sute de studenți. E un fir roșu care leagă cele două mandate ale mele din Parlament și, sincer, una dintre părțile din activitatea mea parlamentară care îmi dă cea mai multă energie.
Ce mă bucură cel mai mult e că aceste întâlniri nu au rămas discuții simbolice, de fotografie. O parte dintre amendamentele pe care le-am depus au pornit chiar de la observațiile unor studenți sau elevi.
Mai e un aspect la care țin mult: nu vreau ca tinerii să vadă politica doar ca pe o instituție îndepărtată, la care se uită din exterior, cu neîncredere. Vreau să vadă că pot avea o contribuție directă – că o idee bună venită de la un elev de 17 ani poate ajunge, prin mine, un amendament votat în plenul Parlamentului. Cred că exact această deschidere, tradusă în fapte și nu doar în discurs, poate schimba, în timp, relația tinerilor cu politica din România.
FEMEIA: Un mesaj de final, dar care să fie de început pentru această sesiune parlamentară?
Diana Buzoianu: Mesajul meu cel mai ferm pentru fiecare dintre românii care se uită la activitatea Parlamentului este să refuze definitiv resemnarea și să nu mai accepte niciodată fraza revoltătoare „atât se poate”! Se poate infinit mai mult și mai bine, dacă ne facem treaba cu onestitate, curaj și fără teama paralizantă de a deranja interesele celor puternici. Eu sunt dintr-o generație care nu mai vrea să privească problemele trecând pe lângă noi și nu mai acceptă scuze pentru lipsa de acțiune. Am un obiectiv reconfirmat pentru o sesiune parlamentară nouă: muncă susținută, priorități clare și o voce determinată pentru legi bune.
Și le-aș mai spune ceva celor care au ajuns până aici cu interviul: păziți-vă drepturile, cereți socoteală celor care vă conduc și fiți parte din schimbare. Pe bucățica mea de drum, vă garantez că veți avea un aliat și nu voi ceda niciun pas în fața nedreptății!
Interviul a apărut în ediția SEPTEMBRIE 2026
a revistei FEMEIA, ediție care o are pe copertă
pe Diana Buzoianu.
Foto: Arhiva personală