În ce împrejurări de viață ține lumea post, de-a lungul și de-a latul globului? Iată cele mai comune 10 circumstanțe, într-o ordine aproape întâmplătoare!
1. Postul medical – pregătirea organismului înaintea unei intervenții sau investigații
2. Postul intermitent – din ce în ce mai modern atât ca dietă medicală (anti-diabetică, de purificare metabolică, detoxifiere) cât și ca metodă de slăbit. Intervalele între care se desfășoară variază în funcție de nutriționist și de scopul propus pentru fiecare.
3. Postul diurn – implică abținerea de la mâncare (plus fumat, acte sexuale, gânduri impure, înjurături, ba câteodată și apă), începând de la răsăritul până la apusul soarelui. Este tipic Islamului și se ține în celebra lună a Ramadanului în care timpul luminii „când poți distinge un fir alb de unul negru“ va fi dedicat rugăciunii și purificării corpului și conștiinței. Cât conștiința este activă, cât poți deosebi binele de rău, deci în timpul zilei, musulmanul trebuie să se ocupe numai de rugăciune, meditație și fapte bune, care îi vor șlefui ființa și-l vor face mai plăcut lui Allah. Este practic o lună dedicată muncii spirituale. După ce a apus soarele, toate ale trupului sunt îngăduite – tocmai de aceea oamenii sfinți ai Islamului îi blamează pe cei care lâncezesc ziua sau se gândesc numai și numai la mâncare, în fond dacă își doresc așa ceva nu au decât să aștepte seara. La fel, înainte de răsăritul soarelui credincioșii pot lua un soi de mic dejun anticipat, copios.
4. Postul de lamaserie – în codexul de bune practici prin care se antrenează călugării și călugărițele care țin de cultul lui Budha este prevăzut să nu se mănânce nimic după masa de prânz (este o regulă dietetică de purificare a corpului pentru a-l păstra alert și atent la rugăciune)
5. Postul mirenilor budiști – este vorba practic de ceea ce noi numim regim vegetarian, în care sunt îngăduite chiar lactatele, dar sunt interzise alimentele procesate și mai ales cele cinci alimente sapide: usturoiul, ceapa, usturoiul sălbatic, arpagic și asfoetida.
6. Postul hindus – un regim de penitență pentru a intra în grațiile zeului – numărul de zile și detaliile postului variază în funcție de zeu. În India există însă și o sectă (Shri Vidya) care ține de tantrism și în care oamenii susțin că sunt posedați de Zeiță, iar dacă în ei se află Zeița este păcat să o înfometeze prin post!
7. Postul taoist – este o strategie de nemurire și începe cu evitarea celor cinci cereale; se termină cu hrănirea exclusiv cu aer.
8. Postul iudaic – instituit în Vechiul Testament – include abținerea de la apă. De obicei postul nu e permis de Shabat (excepție face sărbătoarea de Yom Kippur)
9. Postul catolic – un regim vegetarian cu lapte și ouă; sunt recomandate desigur rugăciunile, faptele bune, abținerea de la păcat, dar mai ales spovedania de-a lungul întregului post, pentru ca sufletul să se curețe de păcate.
10. Postul ortodox – regim strict vegan, în care nu sunt admise produsele animale (unii interzic și vinul și untdelemnul). Mai mult decât alimentație, este indiciul unei discipline spirituale care devine mistică. Scopul este purificarea sufletului pentru întâlnirea cu tainele cele mari (de aceea postul se ține înainte de marile sărbători, dar și de Împărtășanie). Ca să ajungă în inimă și să o purifice, făcând acolo loc lui Dumnezeu, postul se ține cu acceptare și voioșie, fără orgolii și fără blamarea celor care nu țin postul.
Moise şi Ilie, când voiau să vorbească cu Dumnezeu, la post alergau mai întâi şi mâini pătrunse de post aveau ei ridicate spre cer.
(Sfântul Ioan Gură de Aur)
De trebuinţă este să postim, pentru că postul vestejeşte trupul, iar sufletul îl împuterniceşte.
(Sfântul Teodor Studitul)
Pentru cei ce postesc de bună voie, postul le este folositor tot timpul.
(Sfântul Vasile cel Mare)
Odată Avva Siluan şi ucenicul lui, Zaharia, au vizitat o mânăstire, unde, înainte de plecare li s-a dat să mănânce puţin. La drum, ucenicul a găsit apă şi voia să bea. Avva Siluan i-a spus:
– Zaharie, astăzi ţinem post fără apă şi fără mâncare.
– Dar, părinte, n-am mâncat noi la mânăstire?
– Da, dar ceea ce am mâncat, a fost mâncarea iubirii. Acum, copilul meu, putem să ţinem postul nostru.
(Filocalia)
Ce înțelegem de aici? Că în majoritatea cazurilor postul cuprinde mai mult decât simpla abținere de la a mânca un aliment sau chiar pe toate și în majoritatea cazurilor scopul este de a „subția“ materia corpului nostru pentru a o face mai permeabilă pentru alte influențe – fie că este vorba despre radiația electromagnetică a unui computer tomograf sau despre ochiul lui Dumnezeu care privește direct în inima omului, despre aripile îngerilor care înmoaie inimile din corpurile care se despietresc.
Postul este subțierea trupului pentru ca sufletul să prindă mai mare putere și să înțeleagă tainele lumii de dincolo care urmează să i se reveleze fie în timp real (dacă urmează sărbătoarea temporală, la creștini) fie în timpul divin cu care ființa purificată se va conecta mai ușor. Deși de multe ori auzim vorbindu-se despre o „mortificare“ a corpului, scopul postului este de a ne face ființa mai pură, de a ne da un restart pentru o viață înnoită.
Da, postul poate fi și un start pentru o stare mai sănătoasă a corpului nostru, pentru despuierea de excesul de kilograme de care ne-am săturat. Din punct de vedere strict fiziologic, procesele metabolice care apar când corpul este lipsit de aport nutrițional o perioadă îndelungată au un caracter particular și pot fi sursa unor schimbări durabile. Dar să nu uităm că ceea ce secolul nostru dezvrăjit numește „metabolism“ este puternic influențat prin mecanisme neurohormonale de o serie de factori psihici, asupra cărora are influență directă la rândul ei ceea ce obscur se numește „sfera spirituală“.
Așadar, să reflectăm la cele citate mai sus despre postul ortodox (fiind cel mai aproape de noi, avem șansa să îl înțelegem ceva mai bine). Respectiv să ne gândim să luăm totul senin și cu bunăvoință! Dacă ne vom gândi mereu că în timp ce ținem post ne privăm de ceva, că ceva ne lipsește (respectiv carnea) și ar trebui să o înlocuim (cu diverse substitute), atunci corpul nostru – și psihismul nostru profund – vor înțelege această negație ca o pedeapsă și se vor opune din răsputeri!
Vom avea pofte nenumărate pentru că exact acest psihism profund aude numai „nu, nu, nu, nu ești satisfăcut, îți lipsește ceva“. El știe că îi „lipsește“ și nimic din ce-i dai nu va fi suficient! De aceea eu vă propun pentru post imaginea atletului, ghemuit la postul lui pe linia de start. Corpul lui s-a făcut mic, s-a încovrigat, pentru ca în secunda următoare să țâșnească în sus, spre timpul lui de glorie! Să ne dăm deci un restart, pentru a fi mai receptivi la cele mai de sus ale lumii!
Text: Roxana Melnicu
Sursă foto: iStock, 123RF