Într-un context antreprenorial în care discrepanțele de gen persistă, Ana Maria Ruiu a ales să construiască de la zero o agenție de comunicare, asumându-și riscurile unei piețe volatile și profund competitive. A făcut acest pas într-o perioadă marcată de incertitudine economică, într-un sector aflat într-o expansiune accelerată și presat de nevoia constantă de adaptare.
Ana îmbină două lumi care, de multe ori, par separate: cea academică și cea antreprenorială. Predă la Facultatea de Comunicare și Relații Publice – SNSPA, dar în paralel dezvoltă proiecte din nișe diverse, precum nutriție, sănătate, frumusețe, unde ideile se testează în timp real. Îi place să construiască punți între teorie și realitate, între concepte și oameni, între ce înveți și cum aplici.
Cum e să fii femeie antreprenor în 2025?
Antreprenoriatul feminin vine, desigur, cu provocări, dar pentru mine a fost și o sursă continuă de creștere. Am învățat să îmi cunosc limitele, să îmi asum deciziile și să-mi susțin ideile cu încredere, chiar și atunci când contextul părea nefavorabil. E adevărat că, uneori, ai de dărâmat bariere care nu ar trebui să existe, dar fiecare pas făcut în direcția potrivită te întărește. Am întâlnit oameni care m-au susținut și alții care m-au subestimat, iar din ambele tipuri de experiențe am învățat câte ceva. Cred că, mai mult decât despre obstacole, antreprenoriatul ca femeie e despre cum alegi să te raportezi la ele, cu luciditate, dar și cu optimism. Se spune că femeile sunt prea emoționale, iar eu cred că fix acest lucru ne diferențiază pentru că, pe lângă cele menționate mai sus, presari și un strop de emoție, iar asta transformă orice proiect într-unul cu adevărat special.
Ce te-a determinat să începi acest drum atât de repede?
Cred că unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am învățat e că nu trebuie să aștepți momentul perfect, validarea din exterior sau condițiile ideale ca să începi ceva al tău. De multe ori, suntem educate să cerem permisiune, să așteptăm să fim „pregătite”, „acceptate” sau „invitate” în a ne creiona un loc al nostru. Realitatea e că progresul începe atunci când acționezi cu ce ai, chiar dacă nu ai totul clar. N-am pornit cu siguranțe, dar nu mi-a fost teamă să îmi construiesc propriul drum. Ce am avut, însă, a fost intuiția că e momentul potrivit și dorința clară de a construi ceva al meu în care să cred și care să mă reprezinte. Am pornit cu ce aveam la acel moment: energie, disciplină, idei și curajul de a face primul pas. În antreprenoriat, nu trebuie să știi totul de la început, trebuie doar să fii dispus să te adaptezi și să mergi înainte, chiar dacă uneori cu pași mici pe terenuri ușor nesigure.
Care e rețeta în antreprenoriat în zilele noastre?
Pentru mine, antreprenoriatul nu a fost niciodată despre a urma un model prestabilit sau o rețetă de succes. A fost, și este în continuare, un drum despre alegeri conștiente. Fiecare decizie, de la cele importante, la cele aparent mici, m-a obligat să îmi clarific valorile, să îmi cunosc limitele și să îmi asum direcția. Nu am avut un plan perfect, dar am avut dorința să învăț din mers, să testez, să greșesc și să corectez. Drumul nu e liniar și nu vine cu garanții, dar exact asta îl face să fie al tău. Iar eu mereu simțeam că trebuie să am ceva al meu, care să fie creat după ideile și personalitatea mea, să fie un loc sigur și blând care să mă reprezinte, un mix între sensibil și puternic. Așa că, pe măsură ce lucram în diferite companii sau agenții pe zona de comunicare, simțeam că sunt din ce în ce mai aproape de visul meu, acela de a crea o agenție care să elimine bariera tradițională agenție-client.
Cum ar fi dacă tot mai multe femei ar începe să-și dea singure voie să construiască, în felul lor?
Cred că am ajuns într-un punct în care nu mai trebuie să cerem voie să fim cine vrem să fim. Avem libertatea și responsabilitatea, în același timp, de a construi în termenii noștri, cu stilul nostru, cu valorile noastre. Dacă tot mai multe femei ar începe să-și asculte instinctul, și nu doar comparațiile din jur, am avea nu doar mai multe afaceri conduse de femei, ci comunități întregi reconfigurate în jurul unui alt tip de curaj. Mai liniștit. Mai adevărat. Mai greu de clintit.