„M-a înșelat, ce mă fac?“ Te trezești și trăiești! Cam așa s-ar rezuma sfaturile psihologului. Mai ales în zilele noastre, infidelitatea, atât de frecventă, nu este sfârșitul vieții. Sau este sfârșitul vieții de până acum și începutul unei alte vieți. Înseamnă nu numai că supraviețuiești, ci că renaști după ce ai fost înșelată, cunoscându-te mai bine și știind ce vrei cu adevărat.
Există viață după infidelitate? Cum îți protejezi relația de infidelitate? Cum învățăm să fim fideli? Există răspuns la aceste întrebări? Simona Ciff, psiholog și doctor în științele educației, a scris ea însăși cartea pe care nu o găsise atunci când a avut nevoie: „Ghid de supraviețuire când ai fost înșelat. De la disperare la bucurie“ (simonaciff.ro, www.e-carteata.ro).
Ghid de supraviețuire când ai fost înșelat. De la disperare la bucurie
Dr. Simona Ciff este din Târgu Mureș, dar a studiat psihologie la București și Cluj; s-a specializat pe inteligență emoțională, respectiv relații, parenting și inteligență emoțională aplicată.
Psiholog Simona Ciff, doctor în științele educației
Activitatea ei înainte de pandemie avea două laturi: pentru companii făcea traininguri și teambuildinguri de soft skills: comunicare, vânzări, leadership, managenementul echipei; pe cealaltă latură, investea în educație: făcea foarte multe bootcampuri (https://www.pasaportpentrusucces.ro/) și tabere cu adolescenții. „Mi-am propus să cresc o generație care să aibă încredere în sine și să nu folosească rușinea și teama ca tehnici de învățare, iar pentru asta făceam seminarii în toate orașele din România cu profesorii și părinții. Am un plan pe 10 ani în educație, în special în ceea ce privește atititudinea în școli și felul cum predau profesorii“, spune ea cu mândrie. Stilul ei plin de naturalețe și faptul că are rarul talent de a prezenta lucrurile complicate astfel încât să pară simple și accesibile o face foarte populară atât printre adolescenți, cât și printre adulți.
Despre infidelitate, de la teorie la… pe pielea proprie
Cel mai mult îi place să vorbească însă cu… bărbații, pentru că ei declară din capul locului că nu au emoții – așa că discuția poate continua despre cum se gestionează emoțiile, spune ea, mai în glumă, mai în serios.
„Am avut cazuri în cabinet și un blog care mergea foarte bine – am scris acolo două articole despre infidelitate și în vreo 6 săptămâni mi s-a umplut inboxul de sute de mailuri cu povești lungi despre înșelare și am răspuns fiecărui e-mail. Și atunci prietenul meu mi-a zis: dar dă-le ceva de citit! Atunci am realizat că nu era ceva de citit pe tema asta.“
A scris mai întâi două versiuni „științifice“ despre înșelare, din perspectiva psihologului care știe mai bine ce este de făcut pentru oricine, apoi a conștientizat că astfel transmitea mesaje reci și distante, cu totul nepotrivite, mai ales că cea mai valoroasă parte a acestei cunoașteri a dobândit-o nu din cărți sau traininguri, ci din experiență proprie, ca psiholog și trainer, dar mai ales ca femeie înșelată. Așa că a rescris totul, aducând în carte nu numai experiența proprie, ci și pe cea a persoanelor pe care le-a cunoscut cu astfel de istorii.
„Acum mult timp, iubitul meu de atunci a avut o aventură cu altă femeie. Eram de trei ani împreună, îl iubeam, îl respectam și mă străduiam să am grijă de relația noastră. L-am întrebat într-o seară pe un ton mai mult jucăuș și răspunsul lui mi-a doborât lumea interioară. Simțeam că joc într-un film pe care îl văzusem de atâtea ori cu clienții și prietenii mei. Știam care sunt etapele, știam care sunt capcanele, doar că acum eram actorul principal. Acum era durerea mea, pe care eu o simțeam fizic, psihic și spiritual. Mai mult decât atât, mereu mă gândeam că eu sunt psiholog și știu exact ce e nevoie să fac într-o relație pentru ca ea să funcționeze. Eu am grijă să accept necondiționat. Să nu fac crize și să nu critic. Să am grijă de nevoile lui, dar și de ale mele. Mie nu are cum să mi se întâmple. Dar nu, am fost înșelată și m-a durut! Așa că mi-am făcut un plan. Mi-am dat două săptămâni să mă adaptez, timp în care am mers la alergat. Am reușit să parcurg toată distanța de la teamă – rușine – furie – mândrie la calm – curaj – iertare și pace. Emoțiile sunt programe învățate în primii ani (care ne influențează starea corpului), iar gândurile sunt codurile care accesează aceste programe – învățând să gândim, ne asumăm și ne corectăm emoțiile și ne putem îmbunătăți starea corpului“.
A fost una dintre cele mai dureroase și puternice experiențe pe care Simona le-a trăit vreodată. Dar a învățat ce înseamnă autocontrolul, toleranța, dragostea și mai ales cum să supraviețuiască în ciuda durerii lăuntrice. „A fost etapa în care problemele nerezolvate din trecut au ieșit la iveală. Am învățat să nu mai depind emoțional de cineva și totuși să fiu OK, să nu urăsc, să-mi găsesc resursele și să merg înainte“ spune ea.
După aflarea veștii treci prin șoc, apoi negare, furie/dorință de răzbunare, teamă, depresie, apoi acceptare. „De multe ori de frica de a fi rănit îți negi sentimentele, dar nu, eu vreau să iubesc pentru că mie îmi face bine să iubesc. E important să nu lași ca bucuria ta să depindă exclusiv de celălalt.“
“Tot ce nu ai face cu altă persoană de sex opus în prezența partenerului tău înseamnă a înșela”
Pentru că am vrut să aflăm și mai multe informații de la dr. psiholog Simona Ciff, informații care să vă fie de folos, am întrebat-o mai în amănunt despre infidelitate, despre comunicare și divorț:
Într-o lume gata să desființeze și sexele, și discuțiile despre sexe, ce mai este un cuplu?
Fiecare își alege din ce tip de cuplu vrea să facă parte și se definește pe parcurs. Oamenii nu înțeleg întotdeauna că, în momentul în care se îndrăgostesc și intră într-o relație, ei se vor schimba – și celălalt se va schimba.
Dar mai ales femeile se construiesc prin relația lor…
Da, sunt femei care se definesc drept „soția lui…“ „mama lui…“ și tocmai de aceea se cramponează de relație și cresc copii dependenți, care nu concep viața fără ele și se raportează mereu la ele. Dar, dorind să îi controleze, ele îi îndepărtează pe copii de ele – mai ales dacă sunt mame care cresc băieți, pe care îi handicapează emoțional, pentru că ei nu vor fi capabii să fie independenți, să ia decizii, decât dacă o sună pe mama.
Este o deformare răspândită – aș crede că mai degrabă la noi, decât în alte părți.
Da, în țările sud-est europene și mai ales la noi. Dacă noi în România nu vom merge spre independență, lucrurile vor sta rău. La noi, părinții au o singură obsesie: „Tu, copile, n-ai de făcut altceva decât să înveți!“ Noi avem obsesia de a crede că, învățând la școală, copilul nostru cândva o să știe să-și spele hainele, să-și facă de mâncare, să meargă la job. Numai că nu o să facă asta, pentru că nu are structurile necesare în creier. Este o problemă la nivel colectiv în România, foarte răspândită la nivel de sistem – încet-încet se vor face schimbări și în zece ani cred că lucrurile vor sta mult mai bine.
Ce înseamnă fidelitatea într-un cuplu? Nu cumva o descoperim și ne gândim la ea numai atunci când ne confruntăm cu contrariul ei, anume infidelitatea?
Sunt oameni care vor să fie fideli și oameni care nu vor. Cei care vor să fie fideli se împart la rândul lor în două categorii: cei cărora le iese și cei cărora nu le iese. La cei care nu reușesc, problema nu este neapărat de sexualitate, ci de încredere și de minciună. Dacă i-ai spune direct partenerului ce intenții ai, deja nu ar mai fi înșelat, pentru că înșelatul are legătură cu ascunsul. De aceea spun că fidelitatea se învață: învățăm să fim fideli pe măsură ce învățăm să ne asumăm, să spunem clar “asta vreau, asta nu vreau“.
“Presupunerea e cea mai gravă eroare de comunicare”
În general oamenii preferă să mintă pentru că presupun că celălalt vrea altceva. În cuplu fiecare presupune câte ceva despre celălalt…
Presupunerea e cea mai gravă eroare de comunicare și are la bază tiparele noastre emoționale formate în primii șapte ani. În cuplu nu sunt două persoane, eu și cu tine, ci cel puțin patru: mama și tatăl meu, mama și tatăl tău și noi toți facem ceea ce am fost învățați. Ideea noatră despre cuplu și ascundere aici își are originea, iar până nu suntem conștienți de asta, nici nu suntem pregătiți să facem față infidelității, oricât de fideli ne credem noi.
Ce înseamnă a înșela?
Tot ce nu ai face cu altă persoană de sex opus în prezența partenerului tău înseamnă a înșela. Nu asculta și nu te oferi să rezolvi probleme personale ale unei persoane de sex opus. Nu trimite mesaje, nu te uita seducător, pleacă atunci când ți se fac avansuri, nu atinge și nu te lăsa atins.
Ce înseamnă inteligența emoțională și cum te ajută ea să te orientezi în lumea relațiilor de cuplu?
Este știința care te ajută să-ți recunoști, să-ți înțelegi și să-ți gestionezi emoțiile, ca să obții cel mai mare randament în ceea ce vrei să faci. În plus, înțelegând emoțiile, eu îmi dau seama că celălalt se teme și atunci are nevoie întâi de toate de sprijin. Atunci o să știu să relaționez cu celelalte persoane, în funcție de emoțiile lor.
Sunt trei feluri în care ne afectează lipsa inteligenței emoționale:
- când ai emoții puternice scade capacitatea de a învăța și procesa cu cel puțin 40%. De aceea le spun profesorilor cât de neproductiv este să îi facă de rușine pe elevi – asta nu are cum să îi ajute să învețe;
- emoțiile îți afectează sănătatea fizică – nu există gând neutru; este impuls care suscită secreția anumitor substanțe chimice care au consecințe la nivel fizic. Ne îmbolnăvim pe baza impulsurilor acestora;
- emoțiile ne afectează relațiile – când ai inteligență emoțională și începi să îți asumi și să-ți gestionezi emoțiile, te vei simți mai bine, vei lua decizii mai bine, vei învăța mai ușor și vei deveni o persoană mai plăcută, te vei bucura de o stare de sănătate mai bună.
De curând am aflat că Bosnia a făcut un proiect național de inteligență emoțională. M-am gândit că am putea face asta și la noi la nivel personal – să se refere la modul cum se vorbește în instituții, în școli, apoi în companii etc. – și în media – de acolo pleacă totul. Fiecare moderator ar trebui să fie conștient de felul în care ceea ce face și spune modelează feluri de a gândi și de a fi.
Circula la începutul pandemiei o glumă pe internet, de care lumea râdea, dar cu jumătate de gură: care va fi mai mare: procentul de copii concepuți în pandemie sau procentul de divorțuri după pandemie? Tu ce crezi?
Probabil procentul de divorțuri. Din cei căsătoriți în 2014, 80% au divorțat deja. Este pentru prima dată când rata de divorț a sărit de la 50% la 80% – enorm! E important să înțegem că nu ne mai satisface o relație pe vechiul tipic: cândva oamenii care se căsătoreau erau mulțumiți că au o casă și niște bunuri comune. Acum, ei au alte aspirații, vor să fie fericiți, nu mai sunt dispuși să stea în orice condiții. Din moment ce nu putem să stăm o carantină cu cineva înseamnă că amândoi avem de lucru la noi.
“Dacă fiecare dintre noi ar înceta să caute vina în exterior și ar privi numai în interior pentru a găsi soluția, lumea s-ar schimba în nici șase luni de zile.”
De ce are lumea cea mai mare nevoie acum?
Să nu ne mai uităm în exterior ca să căutăm sursa fericirii sau a nefericirii noastre și să știm că totul e o chestie de atitudine și de cum gândești, că noi ne alegem emoțiile și suntem responsabili pentru emoțiile noatre și că oricine ar fi pe lume nu ne poate face fericiți dacă noi nu învățăm să fim. Dacă fiecare dintre noi ar înceta să caute vina în exterior și ar privi numai în interior pentru a găsi soluția, lumea s-ar schimba în nici șase luni de zile.
Ce mesaj i-ai transmite unei fete care îți spune azi că a fost înșelată?
Înainte de a-i transmite orice mesaj, aș vrea să îi pun eu mai multe întrebări: în ce etapă a vieții ei este? cum era relația? care e nivelul ei de conștientizare? Dincolo de toate acestea, i-aș transmite că “relația este o parte din viața ta, da, dar nu e toată viața ta, învață ce ai de învățat de aici și ai încredere în tine și renunță la ideea că cineva te poate face fericită. Capacitatea de a fi fericită e în interiorul tău, o poți învăța, dacă vine cineva în viața ta doar o completează – iar dacă acel cineva pleacă, tu vei rămâne doar cu fericirea.”
Interviu realizat de Roxana Melnicu
Foto: iStock.com, arhiva personală